Am avut ziua libera eu si cu logodnica mea duminica trecuta si pentru ca vremea era foarte frumoasa, ne-am hotarat sa petrecem cateva ore intr-o casa istorica asemenea unui castel, inconjurata de un camp (perfect pentru un picnic). Am citit cateva informatii despre vechii stapani ai casei si ceea ce am gasit clar era faptul ca ei adresau cateva randuri personale, mai ales sub forma de scrisori,  familiilor si prietenilor. In urma acestor scrisori, dadeau dovada de mai multa profunzime, cunoastere de sine si inteligenta. S-a intamplat sa fie vorba despre o persoana care isi punea gandurile si ideile pe o hartie.

Dezvoltare personala in secolul al XIX-lea? Cu siguranta ca nu. Ceea ce era evident in urma acestor scrisori era faptul ca autorii erau deschisi la ideea de a-si scrie gandurile si sentimentele. In zilele noastre, multi oameni ar refuza acest lucru (desi ramane de discutat daca te uiti la profilele unor oameni de pe retelele de socializare).

Mediul folosit nu conteaza. Daca ai suficienta incredere intr-o persoana, simte-te liber

sa-i trimiti gandurile tale. Poti chiar sa-ti faci un jurnal sau sa-ti scrii gandurile tale intr-o carte. Este vorba doar despre ideea de a te simti confortabil. Asigura-te doar ca scrii acele idei, ganduri, sentimente, emotii… Nu tine neaparat de cat de mult scrii sau modul in care prezinti ci, sa te exteriorizezi. Lasa acele idei sa se concretizeze, sentimentele lasa-le sa curga si incearca sa intelegei de ce resimti acele emotii.