“Felul în care părinţii îl tratează pe copil formează la acesta un anumit mod de a concepe lumea”

A. Adler

Caracteristicile familiei:

• Este primul grup în care copilul exersează comportamente sociale şi se descoperă pe sine
• Oferă climatul de siguranţă afectivă, necesar dezvoltării personalităţii copilului
• Este mediul principal de creştere şi dezvoltare intelectuală, motivaţională, afectivă, estetică, morală etc
• Reprezintă pentru copil cel dintâi model al comportamentelor viitoare.

Esenţa familiei

Constă în formula celor 3 „C”:

• consideraţie
• comunicare
• cooperare

Educaţia începe în familie. Pentru o cât mai bună reuşită, părinţii ar trebui să manifeste următoarele atitutini de bază:

1. Consecvenţă

Nu este indicat ca părintele să:

• să îşi schimbe mereu atitudinea faţă de copil, în funcţie de dispoziţia sa emoţională,  pentru că va ajunge să vadă şi la copil aceleaşi „toane”.
• să ameninţe, fără să facă nimic din ce spune
• să trateze aceeaşi faptă când cu severitate, când cu indulgenţă
• să îşi neglijeze copilul o perioadă, aproape ignorându-l
• să impună anumite restricţii nemotivate.

2. Înţelegere

• Înţelege şi apoi cere să fii înţeles! Relaţia nu este unidirecţională!
• Fii dispus să afli şi să înţelegi motivele pentru care copilul nu vrea să facă un lucru şi vei fi uimit de rezultate!
• Explicaţii copilului de ce îi cereţi să facă un anumit lucru!

3. Autocontrolul

• Aplică cu justeţe şi măsură pedepsele. Nu exagera doar pentru că eşti nervos. Copilul va simţi în timp dorinţa de răzbunare şi ură.
• Când părinţii impun nejustificat anumite lucruri, copilul înţelege că n-ar fi iubit şi se comportă în consecinţă
• Vorbele, tonul şi atitudinea sunt hotărâtoare în apropierea sau îndepărtarea dintre părinte şi copil

NB! Reacţiile comportamentale negative ale copiilor împotriva altora şi a lor înşişi sunt predominant emoţionale, afective.

Copilul are nevoie de atenţie, căldură sufletească şi respect !

Ce puteţi face?

• Interesaţi-vă de problemele copilului, dar nu pentru a-l critica, ci pentru a găsi, împreună, soluţii !
• Gândiţi-vă mereu la efectele oricărei reacţii a dvs. în faţa copilului !
• Evitaţi conflictele când copilul nu este de aceeaşi părere şi exprimă asta vehement !
• Fiţi flexibil! Oferiţi întotdeauna variante de gândire şi acţiune punându-vă în locul copilului!
• Fermitate in manusa de catifea. Stabiliţi reguli împreună şi fiţi consecvenţi în aplicarea lor.
• Stabiliţi un „timp al vostru, împreuna”. Saptamânal faceţi chiar si ceva foarte simplu, cum ar fi a merge la o înghetata.
• Mâncati împreuna cât de des puteti. Mesele sunt o ocazie excelenta de a discuta despre evenimentele de peste zi, de a oferi suport si a strânge legaturile.
• Nu reacţiona într-un mod care ar putea tăia şansa oricărei discuţii ulterioare. Dacă copilul face afirmaţii care te provoacă sau te şochează, întoarce-le spre o discuţie calmă.
• Fii un bun model în tot ceea ce faci!

Cum ne raportăm faţă de pedeapsă şi faţă de recompensă?

Pedeapsa trebuie:

• Să sacţioneze comportamentul, nu copilul! Altfel copilul poate deveni agreziv.
• Să fie explicată şi aplicată prompt, în funcţie de gravitatea actelor săvârşite
• Pedeapsa să fie pierderea unui privilegiu, nu o descărcare oarbă a furiei.

Recompensa:

• Fiţi consecvenţi! Ce aţi pedepsit azi nu răsplătiţi mâine!
• Nu apreciaţi pozitiv toate actele copilului, deoarece astfel îşi va forma o falsă părere despre valoarea sa reală!
• Nu se promite o recompensă ce nu poate fi acordată!