Conceptul de baza pe care trebuie sa il iei in considerare este ca, nu trebuie sa fii impotriva fixarii obiectivelor in orice situatie. Dar trebuie sa fii atent la increderea exagerata pe care o acorzi stabilirii obiectivelor si este mai bine sa ai o busola in viata decat o cale planificata. Obiective extrem de rigide ce creeaza un atasament excesiv sunt de evitat. Persoanele ce traiesc dupa acest principiu, de a trai fara obiective au nevoie de mai multa concentrare si directie in viata lor. Dar problema majora ramane totusi atasamentul. Cand devii atasat de obiective fixate, iti pierzi flexibilitatea de a te adapta la momentul prezent. Iti dezvolti un fel de viziune in tunel, unde esti atat de concentrat asupra a ceea ce vrei, incat devii orb la lucruri ce ar putea fi mult mai bune. In cosecinta, a deveni prea atasat de obiectivele tale iti poate reduce constientizarea. Acest lucru este valabil mai ales in afaceri. Chiar si actul de a stabili obiective in afaceri sau in cariera, te poate orbi in fata obiectivelor creative, ce se afla in afara domeniului tau de aplicare a afacerii/ carierei. Si totusi, orbirea in fata oportunitatilor nu este o problema a fixarii obiectivelor in sine . Este mai degraba un efect secundar potential de reducere a constientizarii. Obiectivele ne pot ajuta sa ne extindem constientizarea. Cheia este sa obtinem acele beneficii pozitive ale cresterii constientizarii, fara a permite efectelor reducerii constientizarii sa persiste.
Atunci cand iti fixezi obiectivele corecte pentru tine, se pot intampla minuni. Dar cand obiectivele nu sunt bune, atunci nu fac altceva decat sa te tina pe loc. Si obiectivele bune sunt calea care te ajuta sa iti extinzi constientizarea si nu te leaga de trecut pentru a-ti bloca oportunitatile.
Sunt momente in viata cand trebuie sa ai obiective clare, precise si alte momente cand a trai fara obiective este mai bine. Fixarea obiectivelor in mod corect este ca si cum ai avea o conversatie. Daca vorbesti tot timpul, divaghezi conversatia. Daca asculti tot timpul, devii un observator pasiv in loc de un participan activ. Cand realizezi ca ai vorbit prea mult, atunci este timpul sa iti petreci mai mult timp ascultand ceea ce este echivalentul cu a trai fara obiective. Dar cand ai fost pasiv destul de mult timp, atunci este momentul sa ai un rol mai activ si sa incepi sa lasi universul sa stie ceea ce vrei. Si ai nevoie ca ambele parti sa fie echilibrate.
Exista un timp sa vorbesti si un timp sa asculti, un timp sa fixezi un obiectiv si un timp sa traiesti fara obiective, un timp sa intentionezi si un timp sa actionezi.
Cheia este sa iti dai seama daca esti intr-o faza de expansiune sau intr-una de regresie in viata ta chiar acum.