Deseori se pune problema demonstrarii ca realitatea subiectiva este reala. Aceste cerinte provin din dorinta de a incadra realitatea subiectiva intr-un cadru obiectiv pre-existent, in timp ce este in interiorul cadrului realitatii subiective in sine. Dar nu are sens deoarce dovada se manifesta doar ca rezultat al convingerii.
Iata cateva analogii care va pot ajuta sa intelegeti mai clar:
Realitatea subiectiva este un sistem de convingeri – o perspectiva. Nu este mai reala sau ireala decat realitatea obiectiva, ce este de asemeni doar o perspectiva. Cum demonstrezi o perspectiva? Aceasta intrebare nu prea are sens, din moment ce perceptia ta particulara a realitatii depinde de perspectiva ta.
Adevarul este ca cea mai buna metoda de a discerne exactitatea unei perspective este sa o experimentezi din interior si din exterior.
Analogia lentilelor – o perspectiva este o lentila particulara cu care poti vedea realitatea. Sa spunem ca realitatea subiectiva este o lentila rosie si realitatea obiectiva este o lentila albastra. Acum pe masura ce te uiti prin lentila albastra, demonstreaza ca lentila rosie este adevarata. Aceasta cerere nu prea are sens. In primul rand, daca privesti prin lentila albastra, poti fi capabil sa gasesti lentila rosie daca esti norocos, dar nu va arata rosie. Probabil ca va parea purpurie pentru tine. Dar daca nu ai nici un mod de a discerne diferenta dintre lentilele cu adevarat rosii si cele purpurii – prin lentilele tale albastre vor parea la fel. Asa ca aceasta va fi o cautare foarte frustranta si confuza.
Acum sa presupunem ca reusesti sa gasesti o lentila cu adevarat rosie cu ajutorul unui prieten, ce nu este blocat in a privi printr-o lentila albastra. Atat timp cat continui sa privesti prin lentila albastra, perceptia lentilei rosii va fi limitata in exactitatea ei. Chiar daca poti avea incredere ca este o lentila rosie cea la care te uiti. Tot ceea ce prietenul tau iti spune despre lentila rosie ti se pare un pic deplasat, deoarece tu vezi ceva cu totul diferit. Intelegerea realitatii subiective nu necesita doar lasarea lentilei albastre. De asemeni, inseamna luarea lentilei rosii si privirea prin ea pentru o perioada.
Daca privesti prin lentila rosie, in timp ce inca porti lentila albastra, vei vedea ceva total diferit de realitatea subiectiva. Vei studia abia proiectia realitatii subiective intr-un cadru obiectiv. Ceea ce va face totul sa para mult mai complex si de neinteles decat este in realitate.
Lentilele realitatii subiective( rosu) si lentilele realitatii obiective( albastru) sunt incompatibile una cu cealalta. Sunt convingeri contradictorii despre realitate.
Analogia muntelui – sa presupunem ca stai la baza unui munte. Si vrei sa stii cum arata peisajul din varful sau. Atat timp cat ramai la baza lui, cel mult poti sa iti imaginezi peisajul din varf. Dar pe masura ce urci pe munte, incepi sa fii mai aproape de peisajul din varf. Si cand in sfarsit ajungi in varf, stii exact cum arata acel peisaj pentru ca l-ai vazut in prima persoana.
Acum imagineaza-ti ca un prieten de-al tau ajunge la baza si te intreaba de peisajul din varful muntelui. Ii poti spune ca este minunat, dar trebuie sa urce si el sa vada cu ochii lui. Prietenul tau ramane sceptic si vrea mai multe detalii inainte de a face aceasta calatorie. Asa ca ii faci pe plac si ii descrii muntele, cerul, copacii, peisajul, dar curand realizezi ca doar cuvintele nu sunt suficiente pentru a descrie acea minune. Valoarea este experienta. Cand experienta este redusa la doar date, informatii critice sunt pierdute. Prietenul tau, totusi, ia descrierea ta ca pe una exacta a peisajului si spune ca poate vedea aceleasi lucruri si de jos, asa ca de ce ar urca? Deoarece poti vedea acea priveliste din varf, urcarea muntelui merita efortul. Dar nu poti sa ajungi la un consens cu prietenul tau, pana cand nu are curiozitatea si nu se hotaraste sa incerce si el. Chiar daca ii arati fotografii si filme, tot reduci experienta la o umbra a realitatii.
Similar, orice descriere a realitatii subiective isi pierde adevarata valoare. Este o mentalitate ce nu poate fi descrisa in mod adecvat in cuvinte. Exista ceva valoare in incercarea de a descrie realitatea subiective, asa cum este valoare in fotografia scenica, dar nu exista substitut pentru experienta in prima persoana.
Analogia corpului – sa presupunem ca esti convins ca esti degetul tau mare si nimic mai mult. Aceasta este identitatdea ta totala. Esti sigur ca esti doar un deget. Ce este degetul mare atunci? Din perspectiva ta este un deget cu totul separat si autonom. Pare similar tie si simti un vag sentiment de conexiune, dar in cele mai multe cazuri pareti independenti. Acum ce ar fi daca un alt deget vine la tine si iti spune: “realizezi ca nu esti doar un deget, dar esti intreg corpul uman?” Pentru tine acest lucru ar suna ca si cum ti-ar spune ca esti Dumnezeu, ceea ce pentru tine este ridicol. Asa ca ii spui celuilalt deget ca este nebun, dar ca ii acorzi sansa de a demonstra ca tu esti intregul corp. Acesta iti spune ca nu poate demonstra acest lucru, atat timp cat tu te agati de perspectiva ca esti doar un deget. Trebuie sa renunti la aceasta convingere, ce te limiteaza foarte mult. Dar iti este greu sa faci acest pas, deoarece asta inseamna sa recunosti ca pana acum nu ai trai la adevaratul potential. Iti este teama sa iti asumi responsabilitatea pentru un rol mult mai mare decat credeai. De asemeni, pierzi abilitatea de a te plange, deoarece realizezi ca a fost tot timpul doar vina ta. Ai devenit atasat de iluzia de siguranta, din viata precum un deget.
A crede ca nu esti nimic mai mult decat un corp uman, intr-o lume ce este in afara controlului tau este o perspectiva extrem de limitanta. Una ce isi are radacinile in frica. Esti liber sa iti stabilesti astfel de limitari in viata ta. Dar cand faci acest lucru, in practica spui “ lasa-ma sa fiu mai putin decat ceea ce pot sa fiu”.
Si dupa ce traiesti atat de mult de timp in acest fel, incepi sa accepti totul ca fiind realitate. Chiar daca este o realitate pe care ai creat-o dintr-un loc de teama. Alternativa este sa creezi dintr-un loc de bucurie si expansiune. Dar acest nivel de creatie nu este disponibil, atat timp cat te agati de convingerea ca esti doar un corp.