Realitatea subiectiva vs solipsism

Imagineaza-ti ca ai un vis lucid. Asta inseamna ca esti intins in pat, visand si cand inca esti in lumea viselor, devii constient ca visezi. In vis poate ca joci un rol diferit de persoana ta reala, dar stii ca adevaratul Tu, este undeva in pat adormit si ca persoana din vis este doar un personaj pe care il poti controla.

Chiar si in timp ce esti lucid, probabil nu poti controla tot si nici nu ai vrea neaparat acest lucru, dar cunostintele pe care le visezi iti ofera o persepectiva noua asupra experientei tale din vis. Poti sa interactionezi cu realitatea din vis la un nivel nou. Principala diferenta este ca devii virtual neinfricat din moment ce stii ca nimic din lumea viselor nu poate ranii persoana ta fizica reala – visatorul ce are acest vis. Tot iti va fi frica atunci cand, cazi de pe o cladire si o aterizarea grea poate inca sa iti declanseze senzatia de durere adevarata, dar vei fi mult mai disponibil sa incerci lucruri interesante doar pentru experienta.

Realitatea subiectiva =  visare lucida in timp ce esti treaz  – realitatea subiectiva este de fapt visarea lucida in timp ce esti treaz. Nu este chiar o credinta – ar fi mai corect sa spunem ca este o perspectiva. Realitatea subiectiva este perspectiva ce recunoaste ca tu esti de fapt visatorul si ca tot ceea ce percepi in lumea viselor, inclusiv trupul tau din vis si celelalte personaje din vis si obiectele, au loc in constiinta ta mai mare. Atunci cand esti pe deplin lucid, sti ca personajul din vis pe care il controlezi nu este de fapt persoana ta reala- adevarutul Tu este adormit pe un pat undeva, avand visul. Corpul tau din vis este doar interfata de prima persoana in lumea viselor, o constructie a constiintei tale. Daca corpul tau din vis este ranit, poti inca simti durerea. Daca experimentezi placere, poti sa simti placerea. Daca ceva din vis te sperie, poti simti acea reactie emotionala. Dar atunci cand corpul din vis moare, adevaratul Tu ce sta in pat ramane viu si tu pur si simplu te trezesti.

Versiunea reala, nu cea din vis a realitatii subiective este in principiu acelasi concept de a avea un vis lucid, cu exceptia faptului ca il aplici realitatii fizice treze in loc de visele din timpul noptii. Efectiv devii lucid in timp ce esti fizic treaz, recunoscand ca exista un alt strat al visarii si ca aceasta realitate fizica este continuata pe deplin intr-o constiinta mai mare si ca alte constiinte sunt de fapt adevaratul Tu.

 

Trupul tau fizic si mental este doar o interfata de prima persoana in lumea viselor. Odata ce ati ajuns la acest nivel de luciditate totul se schimba. Inca experimentezi realitatea – nu se opreste pur si simplu- dar deoarece recunosti ca esti in vis esti capabil sa interactionezi cu el la un nivel cu totul nou. Vei experimenta in continuare frica, placerea, durerea pe masura ce reactionezi automat la evenimente din vis, dar pentru ca stii ca esti visatorul ce nu poate fi ranit cu adevarat de nimic ce se afla in vis, incepi sa te relationezi cu viata dintr-o stare de curaj inerent. Cand oamenii experimenteaza primul lor vis lucid nocturn, este in mod normal o experienta foarte excitanta. Odata ce vei obtine o intelegere mai mare asupra perspectivei, este un sentiment atat de minunat incat nu vrei sa ii mai dai drumul niciodata.

Atunci cand ai o  experienta aparent negativa in timp ce visezi lucid, cum ar fi sa fii batut de un alt personaj din vis, la un anumit nivel poti inca sa experimentezi frica sau alta emotie negativa. Dar la un alt nivel, stiind ca totul nu este decat un vis, adauga un element de entuziasm si de distractie la tot. Realitatea subiectiva este o perspectiva ce iti permite sa atingi bucuria din spatele fiecarei emotii negative.

Solipsism = luciditate partiala degenerata – solipsism la fel ca realitatea subiectiva, recunoaste de asemenea natura visatoare a realitatii. Totusi, solipsism presupune ca personajul tau din vis ( ego-ul tau din vis) este de fapt propria ta persoana si creeaza cumva celelalte personaje ca o proiectie a propriului ego. Solipsism nu recunoaste existenta visatorului exterior unde intreaga experienta are loc. Presupune ca totul provine di ego-ul din vis si ca nu exista un visator extern. Aceasta perspectiva priveste personajul din vis ca fiind real si constient, dar celelalte personaje din vis sunt doar proiectii si nu sunt constiente de ele insasi. Realitatea subiectiva, pe de alta parte vede personajele din vis ( inclusiv pe tine ) ca proiectii egale ale visatorului extern si nici un personaj nu este mai mult sau mai putin valid sau constient decat oricare alt personaj, toate sunt proiectii ale unei constiinte mai mari.

Imagineaza-ti ca joci un joc pe calculator unde tu controlezi un personaj anume care se poate deplasa in lumea jocului. Personajul este avatarul tau. Solipsism este perspectiva care spune ca avatarul tau este singurul lucru din joc ce este adevarat si ca intreaga simulare este cumva produsul mintii avatarului tau sau al ego-ului acestuia. Poate ca gasesti o anumita valoare in perspectiva solipsismului, dar nu o gasesti folositoare in mod deosebit.

 

Realitatea subiectiva filtrata printr-o lentila obiectiva nu este realitate subiectiva. Atunci cand persoanele sunt preocupate, de faptul ca a vedea lumea printr-o  lentila a realitatii subiective ii va face sa se simta deprimati sau singuri, de fapt se refera la solipsism. Solipsism este de fapt ceea ce obtii atunci cand incerci sa interpretezi realitatea subiectiva prin lentila obiectivitatii. Daca doriti sa intelegeti perspectiva realitatii subiective trebuie sa puneti jos lentila obiectiva. Poti folosi ambele filtre paralel, dar daca incerci sa le folosesti consecutiv, nu vei intelege niciodata realitatea subiectiva.

Realitatea subiectiva si creativitatea – unele persoane se tem ca daca percep realitatea fizica prin lentila subiectiva, cumva le va afecta vietile sau ii va  face sa execute lucruri stupide. Asemenea persoane nu au avut niciodata un vis lucid. Pentru altii adoptarea lentilei subiective este ca si cum ar castiga inca un simt fizic. Imagineaza-ti sa fii surd toata viata si apoi sa inveti gradual sa auzi. Procesul poate fi confuz la inceput dar nu te va costa vederea si in mod sigur nu iti va opri bunul simt. Daca poti intelege noul impuls perceptual ce vine, este o experienta uimitoare si plina de putere.

Vederea, auzul si alte simturi fizice sunt filtre de perceptie dar sunt de asemenea si creative. In mod similar perspectiva subiectiva poate spori substantial capacitatea ta creativa. Astfel adauga o anumita picanterie vietii, in termeni de creatie si perceptie.

Atunci cand ai un vis si devii lucid, abilitatea ta de a face lumea viselor mai buna creste dramatic. Perspectiva imputernicita a luciditatii iti acorda acces la noi abilitati pe care altfel nu le-ai avea, dar inca este distractiv si intersant cateodata sa dai atentie perspectivei obiective.

Precizia vs popularitatea – principala problema cu realitatea subiectiva este ca nu e foarte populara sau comuna. Acest lucru nu o face nula, dar inseamna ca daca alegi sa o urmezi este foarte probabil sa intalnesti oameni ce cred ca este nula, pentru ca ei nu au experimentat-o niciodata. Sau au experimentat ceva precum solipsism si presupun ca esti pe aceiasi cale degenerativa. Este foarte dificil sa le explici noile tale perceptii. Totusi poti face incercarea, dar nu fii surprins atunci cand esti martorul unei rezistente din partea celorlalte personaje din vis. Te vei intreba ce este mai important pentru tine : precizia sau popularitatea?

Leave a Reply